Durere la urinare tratament

Când afectează tractul urinar inferior, aceasta este cunoscută drept cistită simplă infecție a vezicii urinareiar când afectează tractul urinar superior, este cunoscută sub denumirea de pielonefrită infecție a rinichilor. Simptomele infecției tractului urinar inferior includ durere la urinare și fie urinări dese, fie nevoia imperioasă de a urina sau ambeleîn timp ce cele ale pielonefritei includ febră și durere în flancpe lângă simptomele infecției tractului urinar inferior.

Pentru că simptomele pot fi greu de observat la copii și pentru că netratate, infecțiile urinare pot duce la complicații, află tot ce trebuie să știi despre prevenție și tratament. Cu tratamentul potrivit, copilul tău ar trebui să înceapă să se simtă mai bine în doar câteva zile.

La persoanele în vârstă și la cele foarte tinere, simptomele pot fi vagi sau nespecifice. Principalul durere la urinare tratament cauzal al ambelor tipuri durere la urinare tratament Escherichia colitotuși, în cazuri rare, alte bacterii, virusuri sau ciuperci pot fi cauza. Infecțiile tractului urinar apar mai frecvent la femei decât la bărbați, jumătate dintre femei având cel puțin o infecție la un moment dat în timpul vieții.

Recurențele sunt frecvente. Factorii de risc includ anatomia femeii, raporturile sexuale și antecedentele în familie. Pielonefrita, în cazul în care apare, urmează, de obicei, după o infecție a vezicii urinare, dar poate rezulta și dintr-o infecție cu transmitere hematogenă.

În cazul femeilor tinere și sănătoase, se poate stabili diagnosticul doar pe baza simptomelor. În cazul celor cu simptome vagi, stabilirea diagnosticului poate fi dificilă, deoarece bacteriile pot fi prezente fără a exista o infecție. În cazurile complicate sau în cele în care tratamentul nu a reușit, poate fi utilă o urocultură.

Sindromul de vezică dureroasă, simptome

În cazul celor cu infecții frecvente, se pot administra doze mici de antibioticeca o măsură de prevenție. În cazurile necomplicate, infecțiile tractului urinar se tratează ușor cu o cură scurtă de antibiotice, deși rezistența la multe dintre antibioticele folosite pentru tratarea acestei afecțiuni este tot mai mare.

În cazurile complicate, poate fi necesară o cură mai lungă sau antibiotice administrate intravenos iar, dacă simptomele nu se ameliorează în decursul a două sau trei zile, sunt necesare analize suplimentare pentru stabilirea diagnosticului.

Semne și simptome[ modificare modificare sursă ] Urina poate conține puroi afecțiune cunoscută sub denumirea de piuriedupă cum se observă în urina unei persoane cu septicemie din cauza unei infecții a tractului urinar.

Infecția tractului urinar inferior este denumită și infecție a vezicii urinare. Cele mai frecvente simptome sunt arsuri la urinare și urinarea frecventă sau nevoia imperioasă de a urina în absența scurgerilor vaginale și a unor dureri semnificative.

Persoanele care suferă de o infecție a tractului urinar superior, sau pielonefrităpot prezenta durere în flancfebră sau greață și vomăpe lângă simptomele clasice ale infecției tractului urinar inferior. Din cauza absenței unor simptome mai evidente, în cazul în care fetele sub vârsta de doi ani sau băieții necircumciși sub vârsta de un an prezintă febră, numeroase asociații medicale recomandă urocultura.

Durere la urinare (disurie) – cauze si tratamente - oso-blanco.es

Este posibil ca sugarii să mănânce puțin, să vomeze, să doarmă mai mult sau să prezinte semne de icter. La copiii de vârstă mai mare, se poate declanșa o incontinență urinară pierderea controlului asupra vezicii urinare.

Cauze[ modificare modificare sursă ] E. Acestea nu sunt frecvente și, de regulă, sunt legate de anomalii ale sistemului urinar sau de cateterismul urinar. La femeile în postmenopauzăactivitatea sexuală nu afectează riscul de dezvoltare a unei ITU.

Folosirea spermicidelorindependent de frecvența raporturilor sexuale, mărește riscul de ITU. Riscul de bacteriurie bacterii în urină este între trei și șase procente pe zi iar antibioticele profilactice nu sunt eficace în diminuarea infecțiilor simptomatice. Alți factori de risc includ diabetul[4] necircumcizia și mărirea volumului prostatei.

O ITU cu complicații este mai greu de tratat și necesită, de obicei, o evaluare, un tratament și o urmărire mai agresive.

Cum imi dau seama ca am o infectie urinara in sarcina

Totuși, infecția se poate produce și prin intermediul sângelui sau al limfei. Se consideră că bacteriile se transmit, durere la urinare tratament obicei, în uretră din intestin, cu un risc mai mare la femei din cauza anatomiei acestora. După ce pătrund în vezica urinară, E. Coli se pot atașa de peretele vezicii urinare și pot forma un biofilm care rezistă reacției imunitare a organismului. Spre deosebire de cremele topice, folosirea estrogenului vaginal din ovule nu a fost la fel de utilă ca dozele mici de antibiotice.

Consult de specialitate

Aceste modificări indică o infecție a tractului urinar. În cazurile necomplicate, diagnosticul poate fi efectuat și tratamentul administrat numai pe baza simptomelor, fără confirmare ulterioară de laborator. În cazurile complicate sau echivoce, poate fi utilă confirmarea diagnosticului prin analiza urineiurmărindu-se prezența de nitrați urinariglobule albe sanguine leucocite sau esteraze leucocitare.

Un alt test, analiza microscopică a urineiurmărește prezența de globule roșii sanguineglobule albe sanguine, sau bacterii.

În absenţa celorlalte acuze enumerate, o infecţie urinară este puţin probabilă dar este necesară efectuarea analizei de urină numită urocultură pentru a exclude cu certitudine infecţia. Proba de urină pentru urocultură se recoltează din prima urină a zilei, după o toaletă riguroasă a organelor genitale externe cu apă şi săpun, din jetul de mijloc, în recipiente sterile speciale care pot fi procurate de orice laborator de analize sau din farmacii. Nerespectarea acestor condiţii minime de recoltare poate duce la suprainfectarea urinii şi deci la rezultate false. Rezultatul uroculturii este cel care stabileşte cu certitudine diagnosticul de infecţie urinară iar antibiograma răspunsul microbului identificat la antibioticele uzuale trasează şi tratamentul antibiotic necesar vindecării.

Urocultura este considerată cum să scapi de prostatita o dată pentru totdeauna dacă arată un număr de colonii bacteriene mai mare sau egal cu unități formatoare de colonii de microorganisme specifice tractului urinar pe ml de urină. Sensibilitatea la antibiotice poate fi de asemenea testată folosind aceste uroculturi, utile pentru selectarea tratamentului antibiotic. Cu toate acestea, și femeile cu uroculturi negative pot prezenta ameliorări în urma tratamentului antibiotic.

Dacă infecția implică tractul urinar superior, este cunoscută sub numele de pielonefrită.

Specialități medicale

Dacă urina conține bacterii semnificative dar nu există simptome, afecțiunea respectivă este cunoscută sub numele de bacteriurie asimptomatică. Unii, precum Academia Americană de Pediatrie American Academy of Pediatrics recomandă ecografia renală și cistouretrografia micțională vizualizarea radiografică a uretrei și vezicii urinare în timp real, în timp ce persoana respectivă urinează la toți copiii cu vârsta sub doi ani care au avut o infecție a tractului urinar.

Totuși, din cauza lipsei unui tratament eficace chiar dacă problemele sunt identificate, alții, precum National Institute for Clinical Excellence Institutul Național pentru Excelență Clinică recomandă numai explorări imagistice de rutină la copiii cu vârsta sub șase luni sau care prezintă aspecte neobișnuite.

Ocazional, în primele zile se prescrie fenazopiridinăpe lângă antibiotice, pentru ameliorarea senzațiilor de arsură și urgență micțională, care apar în timpul unei cistite. Antibioticele pot fi prescrise de către medic farmacistului prin telefon.

Ce este infecția urinară

La cei care prezintă simptome mai severe, poate fi necesară internarea în spital pentru tratament antibiotic continuu. Infecțiile tractului urinar apar de patru ori mai frecvent la femei decât la bărbați. În timpul sarcinii, valorile crescute de progesteron cresc riscul diminuării tonusului muscular al ureterelor și vezicii urinare, ceea ce duce la creșterea posibilității de reflux, când urina curge înapoi în uretere și către rinichi.

Cefalexina sau nitrofurantoina sunt utilizate în mod obișnuit, deoarece se consideră că administrarea acestora este sigură în timpul sarcinii.